Mananca incet si atent, incarcat de recunostinta si respect
Multi mor de foame chiar in acest moment, esti un norocos ca te delectezi cu bunataturi alese. Multumeste naturii, Mamei Pamant pentru mancarea din farfurie, spiritelor sau lui Dzeu, cui simti , dar MULTUMESTE. Multumeste plantei sau animalului intelegand ca o viata s-a sfarsit ca tu sa ti-o continui pe a ta. Multumeste oamenilor care au contribuit la culegerea si gatirea mancarii intelegand intreg procesul mancarii, cat efort si energie s-au consumat incepand din pamant pana cand a ajuns la tine in farfurie, ca TU sa-ti poti hrani trupul si bucura sufletul.
Fie ca aceasta mancare sa-mi hraneasca trupul, mintea si spiritul.

Traieste-ti bucuria si pacea cu smerenie 
Orice stare e schimbatoare, cand esti sus nu uita de unde ai plecat si tine minte ca este o balanta fragila. Chiar daca de bucuri, te simti plin de viata si esti fericit, adu-ti aminte de suferinta seamanului de langa tine si fa tot ce poti sa-l sprijini. Daca uiti de smerenie si crezi ca bucuria ti se cuvine neconditionat si pe termen nelimitat, aroganta bate la usa. Iar cand aroganta se instaleaza, talerul balantei se incarca de mizerie si pana sa-ti dai seama te zbati iar in suferinta.
Fie ca toate fiintele sa-mi impartaseasca meritele, pacea si fericirea.

Traieste-ti suferinta cu sinceritate, incredere si curaj
Nu dispera in momentele grele, nu dramatiza si nu-ti fie frica...niciodata nu vei suferi mai mult decat poti duce. Toata lumea sufera. Suferinta e inevitabila, dar are rolul ei foarte important. Ea este profesorul tau si, daca esti atent si nu fugi de ea, iti poate arata unde gresesti si care ti-s prioritatile in viata. Chiar daca suferi, tine capul sus si tine minte ca nu ai suferit toata viata, ai fost si fericit. Cu siguranta soarele va veni din nou, dar nu-l astepta si nu-l grabi sa rasara. Incarca-te cu incredere, speranta si cat poti, fii atent in suferinta ta, observa-ti subtilitatile din manifestarile fizice si mentale si vezi ce e de invatat. Cu siguranta ceva iti scapa daca suferi, profita de moment ca sa te intelegi, sa te cunosti mai bine.
Fie ca eu sa fiu eliberat de furie, egoism, lacomie, posesivitate, gelozie, frica si toate negativitatile.

Fii recunoscator pentru fiecare inspiratie si multumeste cu fiecare expiratie.
ACUM ESTI IN VIATA !

Munceste ca si cum ai trai o vesnicie, traieste ca si cum ai muri maine!

Un om cu calitati de sfant pentru ca nu aude, nu vede si e mut...

Paradoxal, simturile noastre care le pretuim atat de mult caci ne fac viata mult mai usoara si prin ele putem sa ne bucuram de frumusetile acesti lumi, ne pot umbri sufletul, ne pot orbi adevarata valoare, esenta, pe care acest om, Vasile Adamescu , a fost obligat prin handicapul sau sa le dezvolte si sa le exprime pe parcursul vietii lui.

E de inteles de ce multe practici spirituale se focuseaza pe perceperea realitatii dincolo de cele 5 simturi caci prin cele 5 simturi ne cream toate atasamentele despre noi insine si despre lumea pe care o numim realitate. Prins in inconstienta sa, omul isi intretine iluzia si lanturile inchisorii prin cele 5 simturi pentru ca se identifica cu ele.

Mai exact, ne identificam cu senzatiile rezultate din decodificarea de catre creier a semnalelor receptionate din exterior prin cele 5 simturi. Semnale care, printr-un proces de milisecunde sunt decodificate de creier conform vechilor cai neuronale cimentate in timp, dupa care se elibereaza prin sistemul nervos molecule care le putem percepe la nivel fizic ca senzatii. Senzatii trecute in mare parte neobservate de mintea constienta, dar la care mintea subconstienta reactioneaza in fiecare moment dupa acelasi tipar vechi si neobosit pe care l-am alimentat de la inceputul vietii, clipa de clipa, din ignoranta sustinuta pe identificarea noastra cu acest mecanism bio-chimic complex.

Ca sa ne cunoastem cu adevarat trebuie sa "privim" dincolo de cele 5 simturi.

Mi-am adus aminte de filmul "Perfect sense" care subliniaza acelasi aspect. Lumea isi pierde simturile unul cate unu. Din ce in ce mai disperati cu fiecare simt pierdut, animalul din om excela prin simturile ramase. Dar, odata cu pierderea ultimul simt, vazul, ramane doar iubirea de exprimat si trait...

Caci iubirea este dincolo de simturi, simturi care pana atunci au umbrit-o.

  Este vorba de un quest pentru regasirea, vindecarea inimii si clarificarea mintii ce presupune statul in natura, de unul singur, fara telefon sau alte elemente de distragere, fara foc si cel mai important, fara mancare vreme de 4 zile si 4 nopti. Este permis un carnetel si un pix pentru notite, 2l apa pe zi, sac de dormit, folie sau cort, lanterna.

Acest gen de retrageri in natura, a fost practicat de strabunii nostri din toate culturile vreme de acum sute de mii de ani. Tinerii triburilor erau trimisi in astfel de questuri, singuri in natura, sa se regaseasca si sa se initieze in maturitate dovedind stabilitate si echilibru emotional, putere interioara si capacitatea de a-si trai viata responsabili si in acord cu legile naturii.

Recent m-am intors si eu dintr-un astfel de quest care a fost o experienta unica, vindecatoare si transformatoare. Mi-am notat in carnetel sub forma unui minijurnal experienta acelor zile. Iata cuvintele din acele momente:

Ziua 1 - Acomodare

Am ajuns la locul meu si primul lucru ce am simtit sa-l fac a fost sa ma relaxez, sa ma odihnesc si sa simt locul unde urmeaza sa-mi petrec urmatoarele 4 zile si 4 nopti. Aici copacii au o infatisare de dendroizi: cu trunchiuri groase, contorsionate, scorburi adanci si gauri mari si fiind in prtea de N a padurii sunt imbracati cu muschi verde. Coronamentul porneste de la sol, iar crengile inainte sa se inalte vertical, descriu o palma noduroasa cu degetele in sus. M-am cuibarit cu pofta in palma acoperita cu muschi verde si moale a dendroidului sub care urma sa-mi montez cortul. I-am multumit copacului pentru primire si i-am cerut spiritului sau sa vegheze asupra-mi pe perioada sederii. Am atipit usor imbratisand o creanga ca sa ma sustin in caz ca-mi pierd echilibrul, stand cuibarit cred mai bine de o ora ( dupa aproximare ca nu aveam la mine nici ceas nici telefon). Ma trezesc amortit de pozitia fixa si decid sa ma cobor pe patul moale de frunze uscate sa ma intind mai comod ca sa-mi continui odihna. Padurea linistita, temperatura perfecta mi-au ofeti confortul necesar unei relaxari profunde care mi-a fost disturbata de fosnetul frunzelor sub niste pasi grei. Fara sa ma ridic, intorc curios capul si disting o silueta printre copasi si frunzaris. Se indrepta spre mine si am banuit ca este un om. Mi-am propus sa fiu scurt la vorba in caz ca trecea pe langa mine mirat fiind de ruta care a ales-o dat fiind ca nu era nici o carare, iar acea parte de padure este destul de izolata. Mirarea mi s-a transformat intr-o surpriza placuta cand, coborand prin desis, un caprior se arata la vreo 50m in fata mea. Nu m-a vazut intins fiind si destul de camuflat (fata intentie) caci eram acoperit cu o patura cu patratele galbene si maro ce se integra foarte bine in covorul de frunze ce acoperea solul. Insa mi-a prins mirosul. S-a oprit, a adulmecat in directia mea apoi cu un muget de alerta si-a schimbat fara panica directia spre firul de apa inca nesecat din vale. Salutare prietene, ramai cu bine si te mai astept sa treci pe la mine.

La atata liniste cat ma inconjura, un asemnea eveniment e comparabil cu un mare show citadin.
         Nu am nici un chef sa montez cortul. Soarele e deasupra mea si ma bucur in nemiscare de umbra copacilor si briza vantului. Trec orele: ba intins pe spate, ba sezand ascultand bazaitul gazelor, fosnetul frunzelor in bataia vantului, activitatea pasarilor (nu prea mare in acea parte de padure) si ma gandesc sa dorm sub cerul liber la noapte. Dar odata cu coborarea soarelui, asemeni vampirilor isi fac aparitia tantarii, nu prea multi dar destul de agasanti.
 - Prietene, asculta bine ca o data iti zic: poti sa-mi bazai cat vrei pe la urechi, dar ai grija cu ce intentii ca daca ai supt din mine o faci pe riscul tau!
Majoritatea au picat la datorie reintrand in ciclul naturii mai repede cu ajutorul meu, dar i-am avertizat.
- Reincarnare fericita, amice!
Daca vreau sa dorm linistit la noapte trebuie sa-mi montez cortul. Intre timp m-am mai obisnuit cu senzatia agasanta de foame care-mi dadea o stare de panica si disconfort ce ma incerca de pe la miezul zilei. Stare pe care am acceptat-o si observat-o cu calm si statornicie urmand exemplul copacului dendroid din fata mea: cum o fi rabdat el toate gongile si insectele care i-au macinat un sfert din trunchiul gros lasandu-l cu o scorbura cat un topogan pe toata lungimea, de la sol pana in coronament.
Sunt spectaculosi copacii aici, cei mai batrani au forme controsionate, muschi pe trunchi, gauri si scorburi impresionante, continui sa ma minunez de ei. Dupa pozitia soareleui cred ca este ora 19 si ma bucur de o seara frumoasa si linistita.

Ziua 2- Marea provocare

Ma trezesc greoi cu o durere de cap si o stare de disconfort in tot corpul. Fara tragere ma decid sa-mi incep ziua. Trebuie sa ma duc la locul central sa infig un batz in pamant la locul meu conform regulii, semal pt ceilalti ca totul este bine si ca am decis sa-mi continui questul. Cu efort ajung si vad ca Frankie, colegul de grupa, deja si-a infipt batul. Melinda, inca nu, probabil ca inca doarme. Infig batzul si ma intorc la locul meu din padure cu gandul sa ma intind, sperand sa atipesc, sa ma mai lase durerile de cap si starea de greata. Intins fiind, fara sa am stare, cand pe-o parte cand pe alta, aud un fosnet de frunze in deal in spatele meu. O caprioara, nu era aceeasi ca in prima zi, dupa marime cred ca era o femela. Ma observa si ma ocoleste continundau-si drumul total nepasatoare de mahmureala mea chinuitoare...de parca ar fi avut ce sa-mi faca. Revin la ameteala mea si pana seara lucruruile s-au inrautatit. Starea de greata s-a intensificat pana am reusit sa vomit cu pofta si putere fapt ce m-a usurat considerabil. M-am intins in cort linistit si recunoscator pentru starea de bine si eliberare si am reusit sa adorm.

Ziua 3 – Alt om

Ma trezesc in mijlocul noptii incarcat  de energie si bine dispus. Locul denivelat unde mi-am montat cortul nu este ideal pentru o odihna fara bosumflari si fara dureri de oase, dar am trecut usor cu vederea peste acest detaliu datorita starii de bine, de fluiditate si eliberare care ma faceau sa jubilez in mine. Raman in cort pana se crapa de dimineata si imi incep ziua energic de parca n-ar fi fost doua zile de cand nu am mancat nimic. Ma duc spre locul central sa-mi infig batul si vad ca la locurile lui Frankie si Melindei lipsesc betele, cred ca au abandonat. Vestea nu m-a facut sa ma simt mai singur decat eram deja si nici nu m-a afectat in vreo masura. Ma intorc la locul meu si la ale mele: ba intins, ba sezand am momente de introspectie si transe, cu emotii reprimate in trecut care mi se arata dandu-mi sansa se la consum...si asta fac.Pas cu pas, norii din interiorul meu se imprastie, dar ca o reflexie pe dos, cerul se acopera de norii si incepe ploaia. Decid sa ma bucur de ea. Ma dezbrc complet si merg in luminisul din fata cortului ca sa ma expun mai bine in ploaie. Simt fiecare strop cum mi se imprastie pe piele si pamantul cum imi vibreaza sub talpi sau vibram impreuna dansand jocul pulsatiilor vietii. Contopit in acea conexiune ma sperie un muget foarte puternic si pasi in galop sus prin padure in spatele meu. Ma grabesc sa zaresc ceva, dar nu vad nimic din cauza frunzisului. Animalul mai scaote cateva mugete si dispare in padure. Cred ca a fost masculul caprior din prima zi. Sa fiu fost vreo reactie la faptul ca m-am afisat gol pe teritoriul lui?!...of, of masculii astia competitivi.
-          Stai bre linistit ca nu-mi arde de caprioare acum, am altele cu cornitze de care tre sa ma ocup acum!
Ma intorc la prezenta mea care este tulburata de ganduri de mancare chiar daca, la cum ma simt, as zice ca nu mi-ar mai trebui mancare toata viata. Am mai facut cunostinta cu cativa copaci dendroizi din zona in care m-am suit si am stat cate o ora. Se lasa seara anuntand incheierea unei zile lungi dar usoare. Mai am doua nopti cu o zi intre ele si mi-am incheiat questul, ma surprind visand la ziua de revenire. Dar voi face tot ce pot ca ziua de maine sa nu o irosesc ascunzand timpul in sacul cu plictiseala doar ca sa treaca mai repede. Imi propun sa fiu cinstit fata de mine si fata de scopul acestui quest pana la capat. Se intuneca  si ma pregatesc de innoptat. Noapte buna codrule.

Ziua 4 – Lacrimogena

Am adormit noaptea tarziu, in tunete si ploaie torentiala care anticipau cumva starile interioare cu care urma sa ma inalnesc in ziua urmatoare. M-am trezit devreme, cred ca era vreo 4 dimineata cu o senzatie de disconfort in zona abdomniala. A urmat o rafala de cascat profund si cu lacrimi de vreo 10 minute dupa care m-am relaxat profund fiind eliberat si linistit. Nu am mai adormit si pe cand din negru noptii se facu o nuanta de albastru al diminetii, intins pe spate, intr-o stare de usoara transa imi apare in viziune prietenul meu A.M. Ne imbratisam cu toata caldura, ii dau drumu sa-l privesc in ochii calzi si sinceri timp in care se straduie sa spuna ceva cu vocea-i balbaita de sentimente. Il opresc la timp:
 - Taci ca stiu, nu te mai chinui, mai treci incoace la o imbratisare. Scurta viziunea, dar suficient de intensa si reala cat sa ma las cu ochii inlacrimati...incredibil copilul asta. Te iubesc prietene!

Dupa care am bagat o tura de meditatie foarte profunda si centrata in curgerea momentului prezent. Intre timp, aud o pasarica cum plonjeaza langa cortul meu in care meditam. Se scalda in muschiul umed si fara sa am contact vizual cu ea, stiu exact bucata de muschi unde isi face inviorarea de dimineata. E un muschi mare, moale cu peri grosi si catifelati care tine foarte bine picaturile de apa. Daca as fi fost o pasare n-as alege alt loc pentru asemenea activitati. Ii aud penajul aripilor rascolit cu voiosie de ciocul gingas si ii simt in detaliu puful de pe piept atat de aproape de sufletul meu. Sunetul si conexiunea vivida ii proiecteaza imaginea intre ochii mei inchisi...ce draguta pasarica. Semne bune ziua are, ultima zi din questul de 4 zile si 4 nopti care a inceput duminica. Acum e miercuri si sunt in cea de-a 4-a zi de nemancare. E greu, dar efectele in planul emotional si energetic sunt spectaculos de eficiente. Chiar daca nu mai are cine sa-mi vada betele infipte de la locul central, decid sa urmez regula mai mult de dragul plimbarii, locul central fiind situat intr-o poientia la poalele celuilalt versant al dealului impadurit unde imi era locul. Dupa atata ploaie, umezeala si umbra din padure tanjeam dupa un loc deschis unde soarele diminetii incalzea deja firul ierbii scurtat de vacile pofticioase care-mi cantau din talangi in fiecare zi. Infig batul langa celelate si poposesc putin la soare. Nu prea mult caci iarba este uda si ma indrept spre casa mai mult plutind decat pasind, cu picioarele impleticite de la atatea zile de nemiscare si nemancare...nu prea multe, daca stau sa le numar, doar 3 intregi pana acum, dar parca a trecut o eternitate. In astfel de conditii de stat singur in natura, fara factori disturbatori, timpul are o alta dimensiune. Imi gasesc un loc in fata cortului si-mi reiau activitatil de baza: stat si simtit. Simtit interior pulsatia ce ma anima, simtit in exterior vuietul padurii, vantul ce indoaie copacii si-mi atinge pielea, mirosul solului si al aerului incarcat de prospetime ce-mi mangaie narile pana in strafundul abdomenului. Nu dureaza mult si-mi vad mama, draga mea mama. Ii simt suferinta anilor si ochii mi se ineaca in lacrimi. Ii traiesc clipele dinaintea mortii simtindu-i teama si moartea carea candva  o sa vina...plang in hohote varsandu-mi prin inima-mi toata suferinta care i-o puteam duce. Macar atat sa fac pentru tine draga mea mama, ca viata ta in mare parte a insemnat sa ne cresti pe noi si sa ne vezi bine. Greu de cuprins acest sacrificiu. Te las in pace draga mama, te iubesc si abia astept sa ajung acasa sa te strang la pieptul meu. O las pe mama umana si ii ia locul in conexiune mama Pamant. Ii simt si ei suferinta: vad oceane pline de titei, paduri seculare defrisate, maldare de gunoi si smog in aer. Hohotele de plans capata alta dimenisiune. Si plang si urlu si-mi cer iertare pentru toata ignoranta, lacomia si egoismul umanitatii. Iarta-ne mama, tu ne hranesti, ne protejezi sub patura ta de ozon, ne tii in viata si ne iubesti atat de mult, iar noi te macelarim si rupem bucati din tine...iarta-ne mama, caci nu stim ce facem. Vantul indoaie copacii care ma inconjoara, urletu-mi de durere strabate padurea si valea.
Şi le-am plâns suferinţa cu lacrimi ce mi-au limpezit sufletul.
Şi le-am urlat durerea de-au vuit codrii ce mi-au inverzit inima.
Căci durerea şi suferinta lor erau şi ale mele.
Ma cuprinde o stare de pace deplina si simt nevoia de o mica plimbare spre luminisul din varful dealului. M-am bucurat foarte mult de plimbare, iar la revenire ma intaind sa ma relaxez putin. Imi iau carnetezul si imi scriu jurnalul questului, iar cand ajung la partea cu mamele conectez din noi si o alta tura de plans imi bucura sufletul.Ohoo mai poti? Baga baiete! (te iubesc L.)
Ah, plansule drag, cat am mai plans dupa tine cu lacrimi imaginate, sterile si seci de dor si durere.

Mi-e foame, imi aduce aminte un ros de stomac. Sa strang si sa ma retrag? Ce rost mai are sa stau o noapte? Sunt multumit de ce am realizat, insista un gand foarte ademenitor si pertinent. NU! STAU PANA LA CAPAT, voi pleca cand e gata questul, maine la ora 12 dupa masa. Imi iau gandul de o ureche si-l trimit la coltul lui mustrandu-l delicat:
Ai uitat cine-i stapanul? Stai acolo la locul tau si ai rabdare pana maine. Am stat trei zile jumate , nu mai ai rabdare o jumate si o noapte?
A mai incercat el sa se furiseze pe sustache, dar de fiecare data l-am trimis la coltul lui. Din ce in ce mai timid, pana la urma a renuntat vazand ca nu-i merge.
Ma intorc la simfonia padurii. O sa tin minte toata viata aceste 4 zile. Imi apar viziuni, intelegeri despre mine despre prieteni, idei si planuri unele chiar faine.
Simt sa-mi inchei ziua cu o meditatie decis sa stau pana se intuneca sau pana imi permit tantarii. Dupa vreo 10 minute, curgerea atenta imi e disturbata de un zgomot de frunze deja familiar. Chiar ma gandeam ce mai face caprioara si iat-o. Apare din luminisul din varful dealului, cam la 50 m in spatele meu si coboara putin oblic, apoi o ia drept si agale catre firicelul de apa din vale. Se opreste in linie cu mine pe panta, isi intoarce capul si privirile ni se intalnesc pentru cateva secunde apoi isi reia drumul in acelasi ritm, nederanjata de prezenta mea. Sarut boticul caprioara, mi-a parut bine de prezenta ta. Gata, la cort ca rup tantarii. In seara asta e senin, o sa dau jos folia superioara de pe cort sa privesc stelele prin folia de sita atat cat imi permite luminisul dintre copacii din fata mea.

Ma cufund in linistea noptii.

Ziua 5 – Return of the Jedi

Ma trezesc cu un sentiment profund de multumire fata de mine insumi. Imi fac bagajele si mai conectez pentru ultima oara cu locul acesta care mi-a fost casa pentru 4 zile si 4 nopti. Ii transmit recunostinta si-i multumesc naturii pentru tot ce mi-a oferit. Aveam de gand sa stau pana la amiaza, dar aud un sunet de bucium. M-am gandit ca este vreun semnal de revenire dat de organizator si am decis sa cobor. O iau la vale cu calm, plutind si fara nici o graba sa inghit ceva solid. Pe drum culeg mure pentru ceilalti participanti retrasi din quest care-i asteptau pe cei de afara sa revina la locul de adunare. Mure zemoase si gustoase care ma imbie sa le gust, dar ma abtin fara efort decis sa nu mananc nimic pana la ora 12. Am lasat padurea in urma, si ma pregatesc incet de reintrarea in zgomotul si viteza societatii. O sa fie o provocare sa-mi pastrez aceasta claritate in viata mondena, de fapt nici nu-mi fac prea multe iluzii si sperante ca voi reusi, lectiile se invata treptat si cu rabdare. Si ce-i mai important, simt ca am ramas cu ceva foarte stabil si valoros in mine dupa aceasta experienta.
Este un pas important inainte pentru mine.

Sa fie vreo 5 ani cand, printr-o intamplare fericita (la momentul acela perceputa cat se poate de nefericita), am recunoscut pentru prima oara in viata mea Ego-ul care credeam ca sunt. A fost un moment revelator in care am adus in constiinta problema suferintei: cine si de ce sufera, care sunt cauzele suferintei. Pentru prima oara am fost suficient de sincer sa-mi recunosc si sa vad cu claritate ca eu eram singurul responsabil pentru suferinta pe care o traiam si nu alta persoana sau situatie. Acela a fost primul moment de introspectie adevarata din viata mea. Nu a durat mult si printr-o serie de “coincidente” m-am intalnit cu Vipassana. De atunci viata mea s-a schimbat radical in bine. Am reusit sa schimb in mine mecanisme generatoare de conflicte pe care le credeam imposibil de confruntat, in primul rand pentru ca le consideram ca fiind definitorii in ceea ce priveste Eul. Dar un Eu fals, iluzoriu cum urma sa descoper in aceasta calatorie spectaculoasa de care am avut parte in acesti ani. In cele ce urmeaza doresc sa impartasec sumar aceasta calatorie, experientele avute si sa expun cateva aspecte depsre Vipassana in ideea de a face cunoscuta aceasta cale minunata de descoperire interioara si eradicare a suferintei.

Ce este Vipassana?

Numele Vipassana este denumirea in  pali si se traduce “A vedea lucrurile asa cum sunt in realitate”. Cu alte cuvinte a vedea lucrurile liber de analizele si interpretarile mentalului conditionat, fara a trage concluzii asa cum suntem obisnuiti.
Vipassana este meditatie, dar ma voi referi in cele ce urmeaza la Vipassana ca fiind o tehnica de meditatie, o metoda dintr-o sumedenie de feluri de meditatii si practici spirituale existente “pe piata”.  Datorita naturaletii in care consta abordarea ei, mai mult readucerea aminte - caci inca din pantecele mamei noastre o “practicam”- multi ar prefera sa spuna ca nu este o tehnica ci pura meditatie, pentru ca o tehnica se refera la o abordare planificata in care mintea omului intervine schimband sau fortand in vreun fel mersul naturii creand “tehnici de meditatie”, eficiente pentru unii mai putin eficiente sau chiar daunatoare pentru altii, caci  de cele mai multe ori  omul cu mintea lui  complica lucrurile si indeparteaza de la Adevar.  Nu imi aduc aminte de cum eram in pantecul mamei, insa am avut placuta surpriza sa descopar la primul curs de Vipassana ca o practicam cu mult inainte sa aud despre orice fel de meditatie sau practica spirituala, cand seara in pat, pana sa pic in somn, imi observam senzatiile din corp, ritmul si atingerea respiratiei cu o curiozitate naturala intelegand ca in corpul meu se intampla fenomene “ciudate” strans legate de un gand, o emotie sau o anumita activitate mentala. Pe vremea aceea nu stiam ca practicam o “tehnica” de meditatie naturala si eficienta. Vipassana este deci meditatie pura, curata, naturala. Este o tehnica  simpla dar foarte eficienta, o metoda stiintifica, universala, de purificare a mintii. Este universala pentru ca nu are de-aface cu nici o credinta, rasa sau religie, fiind abordabila de oricine...atata timp cat respira si nu sufera de boli grave fizice sau mentale.

Vipassana este o cale directa, scurta, dar deloc usoara spre adevarul interior si eliberarea de suferinta. Prin Vipassana practicantul se descopera strat dupa strat, desfacand obiceiuri mentale generatoare de suferinta, intrerupand vechile reactii de aversiune sau dorinta care se ridica treptat la suprafata din subconstient. Practicantul deprinde arta observarii, intelegandu-si realitatea interioara pas cu pas, iesind din ignoranta sustinuta de identificarea cu mintea si corpul fizic experimentand direct natura fizica si mentala prin observarea detasata. Practicantul este asemeni unui om de stiinta care observa cu o atentie sustinuta si vigilenta obiectul cercetarii sale care este propriul univers interior. Daca o buna stiinta inseamna o buna observare atunci Vipassana este stiinta pura. Stiintific vorbind, prin Vipassana intrerupem vechile cai neuronale care s-au format in urma experientelor avute in trecut la care am reactionat din ignoranta si care s-au cementat in timp devenind obiceiuri mentale atat de profunde incat au ajuns sa ne controleze viata. Prin practicarea meditatiei reusim sa intreupem vechile obisnuinte mentale sa le desfacem si sa creem constient cai neuronale noi dezvoltand asa numita “flexibilitate neuronala”, ceea ce inseamna, cu alte cuvinte, libertate in Fiintare si manifestare.

Istoric

Nu se stie cu exactitate originea meditatiei si nu apartine vreunei culturi anume, dar Buddha a REdescoperit-o acum 2500 de ani fiind metoda prin care a atins Iluminarea. Surse neoficiale spun ca la Sarmisegetuza s-au gasit placute de plumb vechi de 4500 de ani pe care erau insiruite cuvinte ca observare, detasare, atingerea respiratiei, zona mica triunghiulara , indicii care ne arata ca omul medita din cele mai vechi timpuri. Mai aproape de zilele noastre se stie ca Alexandru Ioan Cuza a fost un meditator Vipassana, iar Eminescu cu a lui Glossa descrie cu maestria de geniu care-l  caracterizeaza  esenta acestei tehnici minunate.
                In momentul de fata Vipassana se preda conform scolii lui S.N Goenka in centre de meditatie in toata lumea. Se organizeaza cursuri chiar si in inchisori de maxima securiate avand un impact foarte puternic in comportamentul detinutilor obtinandu-se rezultate uimitoare.

Cursul de Vipassana

Vipassana se preda in cadrul unui curs de 10 zile si as vrea sa spun ca acest curs este pentru oricine. Teoretic asa si este, insa practic, cursul nu este deloc usor, este o provocare grea pentru  un individ care este puternic identificat cu o minte impura. Acesta va avea mari greutati de a ramane pana la finalul cursului sau de a munci corect si sincer. In concluzie nu este un curs pentru fetite cu fundite care se spiritualizeaza in mall-uri, adica pentru oameni dependenti de un confort fizic si psihic. Cine vrea sa invete Vipassana si sa parcurga un curs cap-coada trebuie sa fie bine motivat si sustinut de o sinceritate interioara de a-si schimba viata in bine, de a se cunoaste asa cum este in realitate. De cele mai multe ori cei obositi de suferinta, confuzie si proastele decizii in viata care sunt determinati sa aduca o schimbare reala in bine in viata personala vor gusta cu adevarat aceasta practica.
Programul incepe cu trezirea de la ora 4.30 dimineata si se mediteaza 9 ore pe zi. Cateva reguli de bun simt si care au mult sens sunt de respectat, in special cea mai importanta regula  Linistea Nobila, prin care cursantii nu vorbesc deloc pe toata perioada cursului pentru a nu deranja si a nu se deranja pe sine in procesul de curatare mentala in care tocmai s-au angajat. Exceptie de la regula Linistii Nobile este dupa meditatia de seara cand se pot pune intrebari indrumatorului doar daca acestea fac subiectul meditatiei. Dar de ce este necesar un curs de Vipassana daca tehnica este asa naturala? Nu se poate invata si de acasa? Teoretic se poate explica rapid si simplu care este abordarea tehnicii, insa in cadrul unui curs, prin felul in care acesta este structurat si durata lui, cursantul beneficiaza maxim de pe urma tehnicii fiind intr-un cadru linistit, fara griji existentiale, mancarea si cazarea fiind asigurate de organizatori din donatiile participantilor la cursurile precedente. Intr-un fel de a spune , pentru 10 zile, cursantul are ocazia sa duca o viata de calugar mancand din bunavointa celorlalti, dedicandu-si timpul si intreaga atentie universului interior facilitand procesul de vindecare si purificare mentala. Cu alte cuvinte pe parcursul unui curs se creaza un cadru aproape imposibil de obtinut in societate, in viata cotidiana distragerea si tentatiile sunt la tot pasul fiind foarte dificil mentinerea unei minti calme si linistite pe perioade lungi, atat cat este necesar pentru a sonda in profunzimile subconstientului pentru eliberarea legaturilor latente aflate acolo. Mai mult, in cadrul unui curs  imparti spatiul cu alti oameni de caractere diferite, acceptarea lor facand parte importanta in procesul de cunoastere de sine caci relationarile cu ceilalti ne sunt veritabile sabloane pe acest drum al introspectiei. Practicand corect si determinat, in timp vedem ca nu exista elemente exterioare vinovate de nelinistea noastra interioara. Un pas urias il facem atunci cand vedem cu claritate ca suferinta noastra depinde in totalitate de noi insine, de reactiile noastre pe fondul ignorantei, ignoranta hranita de identificarea cu forma mentala si fizica. Abia atunci putem spune ca suntem negresit pe drumul cel drept de eliberare de suferinta. Bineinteles ca Adevarul si eliberarea de suferinta se poate explica in cele mai diverse expresii si cuvinte,  insa va ramane pura filozofie fiind fara de folos celui care nu experimenteaza direct realitatea interioara, mergand singur pe calea cunoasterii de sine.

Vipassana si Ayahuasca

Ating un subiect taboo. Fiind o practica foarte puternica, meditatorului de Vipassana i se recomanda ferm sa nu amestece Vipassana cu alte practici sau sa consume diverse substante daca practica Vipassana. Insa la mine a functionat.
Dupa primele 2 cursuri de Vipassana nu am inteles eu prea multe despre practica si rostul ei, poate si din faptul ca nu am avut incredere deplina in tehnica pentru ca nu am renuntat la ideile mele preconcepute despre scopul si necesitatea meditatiei. Pe atunci nu puteam vedea practica spirituala ca fiind o vindecare, o curatare fizica si mentala. Sa zicem ca pe atunci meditam in speranta atingerii Nirvanei care era o proiectie vaga in mintea mea, ori de a zbura in astral, motivandu-mi practica prin creearea unor scopuri/tinte sprituale mentale ca tot omu prins de flama New Age. Eram prin intr-o poveste legat de karma si iluminare si pe nesimtite am ajuns sa ratez esentialul creeandu-mi un scop din practica. Dar lipsa adevarului duce inevitabil la suferinta si am avut destula sinceritate sa-mi recunosc ca ceva imi scapa, ca abordarea mea e falimentara. Astfel am ajuns la Ayahuasca care mi-a dat ce mi-a trebuit. M-a pus cu botul pe labe spulberandu-mi toate povestile in care eram prins si mi-a aratat intr-un mod direct, brutal si violent ce zace in mine intelegand intr-un final ca toata treaba spiritualitatii inseamna un proces de vindecare intens, nu imediat si deloc usor care necesita o disciplina matura si limpede ancorat fiind in realitatea imediata, o realitate cu picioarele pe pamant, perfectionand mereu arta autobservarii detasate.  Cele 2 cursuri de Vipassana s-au dovedit foarte folositoare cand, in transele cu Ayahuasca, am stiut sa ma observ detasat, iar Ayahuasca m-a adus cu picioarele pe pamant si mi-a aratat care este adevaratul scop al meditatiei. Cu deosebita placere am ajuns si la retragerea cu numarul 3 de Vipassana si am avut ocazia sa pun in practica tot ce am invatat in acest timp Spre surprinderea mea cursul nu a fost deloc usor. Desi era al 3-lea curs l-am abordat ca si cum ar fi fost primul, ca si cum nu as fi stiut nimic caci mi-am propus sa inteleg meditatia cat mai bine daca mai era ceva de inteles, decis sa nu mai alerg dupa cai verzi. Am fost hotarat sa nu pierd nici o clipa prin neatentie, sa profit in totalitate de fiecare moment din aceasta retragere. Iar asta a insemnat munca sincera  sustinuta cu incredere si deschidere. Si cand spun ca este de munca intr-o practica spirituala imi fac mea culpa amintindu-mi cat de usor vorbeam de spiritualitate si suferinta, cu o usoara aroganta. Aroganta pentru care am lasat cateva lacrimi dulci in primele 3 zile de curs iertandu-ma usor si tandru. Este de munca cu tine caci mintea este atat de salbatica si incarcata incat trebuie disciplina, rabdare si multa determinare pentru a o reeduca, pentru a o purifica, imblanzi si a o aduce sa serveasca tie si lumii cu lumina, caldura, compasiune, deschidere, manifestand ceea ce suntem cu adevarat. In fiecare zi din curs am descoperit in Vipassana o tehnica minunata de purificare fizica si mentala. Am trecut prin acelasi proces de vindecare ca si in transele cu Ayahausca insa in loc de 5-6 ore de experienta exploziva a fost una mai usoara intinsa pe 10 zile. Am trait aceleasi purificari prin arderi interne si intense culminand in ziua a 9-a cu o explozie de energie de aceeasi intensitate ca cea traita cu ajutorul ayahuascai cand am simtit ca efectiv ma topesc, ca mor. Nivelul de energie care m-a cuprins devenind insuportabil si am deci sa ies din stare lasand valul sa se domoleasca. In acel moment am stiut ca am ratat un moment foarte important nefiind pregatit sa stau nemiscat ca sa permit naturii sa-si faca treaba pana la capat, indiferent ce ar fi insemnat asta, dar nu m-a incercat nici un sentiment de frustrare caci odata ajuns la acel prag am stiut cu certitudine ca voi mai avea ocazia si atunci cand voi fi pregatit il voi si trece. Inaintea acestui curs am fost sigur (bazat pe o credinta) ca nivele ridicate de energie si expandarea constiintei se pot realiza doar prin ajutorul unor molecule foarte potente – cum ar fi DMT-ul din ayahuasca sau ca asemenea stari de constiinta sunt accesibile doar unui ascet cu zeci de ani de meditatie. Mi-am demonstrat astfel ca meditatia este o metoda foarte eficienta, abordabila de oricine, chiar si de un citadin cu conditia sa munceasca sincer si cu toata increderea. Nu recomand oricui Ayahuasca, dar o recomand fara ezitare celui cu adevarat sincer, cu adevarat determinat in calea sa spre Adevarul propriei naturi. Daca esti bine intentionat spre Adevar nu ai cum sa gresesti combinand meditatia si Ayahuasca.

Cine a deprins arta observarii detasate scoate maximum dintr-o experienta cu Ayahuasca, iar cine mediteaza deprinde arta observarii detasate.

Tips, dar fara tricks

Pe masura ce practicam meditatia descoperim anumite detalii despre cum sa muncim mai corect , mai eficient. Unele detalii sunt lasate intentionat nerostite de maestrii pentru ca meditatorul sa le descopere singur ca sa le integreze natural, insa altele pot fi de real ajutor facilitand progresul in practica. Cu acest scop vreau sa expun si eu cateva aspecte pe care le consider importante:

Respiratia abdominala – in meditatie respiratia trebuie sa fie una naturala. Naturala inseamna o respiratie ca atunci cand dormim, cand corpul respira de la sine determinand ritmul respiratiei fara interventia noastra constienta. Exista doua feluri de respiratie, toracica si abdominala. Multi spun ca pentru ei o respiratie naturala este una toracica, dar o respiratie naturala si corecta trebuie sa fie una completa, deci abdominala. Respiratia toracica este o respiratie superficiala si este rezultatul identificarii cu spatiul mental devenind un obicei incorect de a respira si care, in timp, duce la rigidizarea diafragmei. Daca suntem atenti la nou nascuti vom vedea ca ei respira abdominal. Animalele de asemenea - pisica, cainele - cand se relaxeaza respira abdominal. Cu cateva exercitii zilnice de respiratie completa, abdominala, la inceput fortate, vom relaxa diafragma si in scurt timp vom putea respira natural, abdominal in orice moment. Abordand o respiratie abdominala facilitam procesul de ardere, purificare.
Nemiscat, relaxat cu spatele drept – Postura este foarte importanta. Am observat ca rezultatele cele mai bune se obtin cu o postura in sezand cu picioarele cat mai grupate (lotus,semilotus, turceste - eu stau in semilotus) cu spatele cat mai drept. Spatele drept este un aspect foarte important,  noada coloanei  trebuie sa fie pe aceeasi linie cu crestetul capului si coloana sa descrie o linie dreapta intre cele doua. Barbia usor in piept, ochii inchisi si privirea indreptata in jos. Daca nu am fi dus o viata de obiceiuri eronate, aceste detalii  le-am aborda intuitiv si nu le-am primi ca pe niste reguli ci ca pe ceva natural. Avand o postura corecta, nemiscarea e urmatorul detaliu foarte important. In nemiscare fizica si mentala natura lucreaza cel mai eficient pe tine. Nemiscarea fizica poate fi o provocare mare la inceput caci dupa un anumit timp de sezut in meditatie pot aparea senzatii de durere aproape insuportabile - durerile de oase foarte profunde si insistente sunt dintre cele mai greu de observat detasat senzatii - care te imping sa reactionezi dupa vechiile obiceiuri ale mintii de a fugi de durere si a cauta confortul. Nemiscarea mentala este si mai dificil de mentinut atunci cand procesele de purificare incep sa se manifeste – gandurile navalesc, amintiri de mult uitate reapar la suprafata, voci care te indeamna orice doar sa nu meditezi, sa te misti, sa iesi din meditatie, sa renunti la practica– atunci meditatorul trebuie sa fie inzestrat cu  multa rabdare, calm si acceptare chiar daca la inceput pare un lucru foarte greu, el trebuie sa aibe incredere deplina in proces. Pe masura ce meditatorul avanseaza in practica, mintea se linisteste, senzatiile de durere dispar, iar meditatia va deveni dintr-o munca dificila o stare de curgere fluida si continua in momentul prezent care te incarca de energie.

In momentele cele mai grele zace secretul progresului. Atunci, mai mult ca oricand, meditatorul trebuie sa-si foloseasca toata determinarea de care dispune ca sa ramana nemiscat observand detasat manifestarile bio-chimice si mentale cu o atentie  sustinuta clipa de clipa  in momentul prezent.
Zambeste cand ti-e greu- In momentele grele, cand senzatiile de durere si starile de neliniste te incearca, e foarte probabil ca fata sa-ti fie usor schimonosita , sa ai sprancenele incruntate, buzele adunate si incordate, semn ca mintea este agitata si observarea nu este una detasata. Am observat ca mintea decodifica expresia fetei: e suficient sa-ti eliberezi fata de tensiuni, sa-ti ridici usor sprancenele, ochii sa-i relaxezi intr-un zambet fin si starea generala de spirit se modifica in bine fara alte motive, intentiile isi schimba orientarea ca prin magie inspre pozitiv, meditatia devenind mai usoara.

Un zambet aduce cu sine acceptare, echilibru, calm.

Adu-ti aminte de postura lui Buddha reprezentata in statuile lui: sade in meditatie cu spatele drept, barbia trasa usor in piept, cu o fata senina, zambitoare, iar abdomenul  umflat indica o respiratie abdominala.
Acestea sunt detalii pe care personal le-am dobandit si nu trebuiesc batute in cuie sau sa fie obligatoriu de urmat...cel mult luate in considerare si, daca natural se intampla sa le gasesti potrivite, atunci le poti aplica in cadrul practicii. Detalii de genul celor expuse si altele se vor releva in timp ce meditatorul dobandeste experienta prin practica.
Si desigur ca in cadrul unui curs Vipassana TOATE piedicile intalnite de meditator sunt complet expuse si explicate asigurand o buna intelegere a practicii pe masura ce cursul se desfasoara.

Dupa un curs de Vipassana incepatorii pot experimenta  momente dificile in perioada imediat urmatoare in relationarea cu cei din jur si pot avea momente de rabufniri emotionale mai des ca inainte. Unii renunta la practica in aceasta faza, dar acesta este doar un semn clar ca practica functioneaza si ca mintea elibereaza stari lantente ascunse in adancuri. De aceea pe aceasta cale trebuie rabdare, consecventa in practica si rezultatele vor aparea in timp aducand practica in viata de zi cu zi astazi mai mult ca ieri, maine mai mult ca astazi.  Uitandu-ma la mine in anii ce-au trecut pot sa spun ca sunt total transformat de cand am inceput sa practic Vipassana, viata mi s-a schimbat cu mult, fiind mai liber, mai increzator in manifestare, mai stapan pe mine, mai echilibrat, mai sincer si mai deschis in relationarile cu ceilalti.
Practica fara asteptari,cu rabdare calm si incredere si viata ti se va lumina.

La noi in tara exista un centru de meditatie Vipassana conform S.N Goenka unde se pot face inscrieri pentru un curs de 10 zile:
http://www.ro.dhamma.org/index.php?L=7
Mai multe materiale de referinta:
https://www.youtube.com/watch?v=Ikr3kdMJ0BE
http://fymaaa.blogspot.ro/2009/07/practica-vipassana-in-inchisorile.html
http://www.scribd.com/doc/126917945/Goenka-S-N-Arta-de-a-Trai
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm


Fie ca aceasta practica sa fie de real ajutor tuturor celor care cauta sa se elibereze de suferinta.
Fie ca toate fiintele sa fie cu adevarat fericite!

Cateva cuvinte despre iertare si importanta ei asa cum am descoperit-o la randu-mi.








Iertarea nu e o pretentie, o obligatie morala sau o pozitie anume, impusa de noi sau de altii ci este o nevoie naturala a Fiintei de a se elibera de gunoiul emotional, de a elibera mintea de galagia si conflictul cauzator de stres si angoasa. Iertarea altora , dar cel mai mult iertarea de sine este un act extraordinar de eliberator care imbunataseste cosiderabil calitatea vietii...daca esti sincer in iertarea ta bineinteles.

Nu gasim iertarea atunci cand suntem acaparati de spatiul mental emotional. Atunci cand ne acuzam, cand ne invinovatim suntem in pozitia victimei, iar cand invinovatim pe altcineva sau o situatie suntem in pozitia judecatorului. Iertarea nu e chiar la indemana atunci cand suntem acaparati de minte, deoarece mintea poate justifica ORICE prin logica, chiar si acele atitudini autodistructive generatoare de ganduri si emotii negative. In acele momente energia noastra vitala, puterea noastra este consumata de mecanismele mentale lasandu-ne fara vlaga, fara bucuria si placerea de a trai, intr-o deprimare apasatoare.

De fapt nu putem ierta pe altcineva, in realitate doar pe noi insine ne iertam. Chiar si atunci cand spunem ca iertam pe altcineva de fapt ne iertam pe sine tocmai ca sa ne recuperam puterea si energia de la judecatorul si victima care ne infecteaza mintea, cu care ne identificam si care, in cea mai mare parte a timpului, ne manipuleaza viata.

Cand iertam, de fapt suntem ingaduitori in fata inconstientei noastre si ne predam Vietii intr-un soi de abandon:
Coboram din minte in inima si viscere si lasam lucrurile sa curga asa cum sunt acceptandu-ne limitarile si suferinta.

Ca sa ne putem ierta trebuie sa gasim curajul de a ne accepta greseala.

Iertarea intodeauna e insotita de eliberare si pace si este esentiala in procesul de vindecare emotionala.

Daca vrei sa fii un om liber trebuie sa cunosti iertarea.

"Cel slab nu iarta. Iertarea este o virtute a celui puternic" Mahatma Gandhi

In ultima vreme ma tot gasesc curgand atent si lin in lumea paradoxurilor, incercand sa mai atenuez din avantul pe care ni l-am luat referitor la capacitatile si natura noastra de Creatori, de Dumnezei. Imagine promovata in primul rand de miscarea New Age.


In directia propusa si de documentarul "The Secret", fragmentul de mai jos descrie o intamplare banala care poate fi foarte usor interpretata subiectiv, in "favoarea ego-ului":

"referitor la materializarea gandurilor. ieri zugraveam tavanul in bucatarie si, ajuns pe la jumatea lui, dand cu pensula usurel pe langa becul aprins il aud sa sfaraie, semn de contact imperfect pe undeva. instantaneu mi-a trecut prin minte un gand „poate imi bubuie becul asta in mecla acum“ - eram cu capul langa el... termin tavanul de zugravit, merg la baie sa ma spal pe maini, aprind lumina si... explodeaza becul cu putere... ce dracu sa mai zic? m-am asezat pe fotoliu la o tigara spunandu-mi: ai grija ce gandesti ca deja devine cam repede... realitate!"  - spunea cineva intr-o discutie.

La care i-am raspuns:

Si mie mi se intampla des evenimente de genu si tot soiu de "sensibilitati iesite din comun" mai ales in perioadele cand expandez foarte puternic, dar ca sa fiu stiintific corect, impartial si obiectiv trebuie sa iau in vedere si posibilitatatea ca eu de fapt sa nu fi creat nimic, eu fiind doar un observator deschis si sensibil la un eveniment deja menit sa se intample si pe care intuitiv l-am anticipat din campul informational.

De exemplu, in cazul de fata sfaraitul becului a dus la generarea gandului "creator"...insa daca becul nu sfaraia de la inceput te-ai mai fi gandit la PROBABILITATEA de a exploda?
Deci putem lua in considerare si varianta ca becul era menit sa bubuie, iar tu doar ai intuit momentul ajutat si de un "mic" indiciu care au fost semnele unui prost contact?

Implicatiile care le vreau evidentiate sunt foarte importante. Caci miscarea New Age nu face decat sa intareasca Ego-ul omului spunandu-i ca este Creator, Dumnezeu, samd...oarecum superior fata de natura, ca el controleaza in mod direct totul. Ii baga in cap ideea ca este un fel de Rege al Creatiei, iar cand omul isi insuseste aceste "calitati", ego-ul lui din cat era se face si mai mare...asemeni unui paun care-si etaleaza penajul.

Acest soi de atitudine este destul de toxica pentru ca anuleaza smerenia, acceptarea, abandonul, care sunt esentiale in procesul de vindecare spirituala.

Doctrina New Age este la fel de periculoasa ca si cea religioasa. Desi aflate la poli opusi ambele doctrine sunt destinate controlului mental. New Age-ul iti spune ca tu esti Dumnezeu, iar religia iti spune ca tu esti separat de Dumnezeu. Ambele sunt metode de control exprimand extreme si jumatati de adevar. Nici una dintre ele nu se doreste a fi o cale spre eliberare de manifestarea Ego-ului, ci doar de intarire a lui. Religia mentine ego-ul cu frica si teama, iar new age-ul cu mandrie si aroganta.

In realitate - care e definita de paradox- suntem si creatori, dar in acelasi timp suntem si supusi. Atunci daca suntem si regi si supusi aceste extreme se anuleaza reciproc si ajungem in centru, ramanand sa fim ceea ce suntem cu adevarat:
SIMPLI OBSERVATORI A CEEA CE ESTE

    Suntem constiinte divine, libere si fara limite in realitatea de fond. Viata asa cum o decodificam si intelgem noi este o iluzie , un vis. In ziua de astazi, cand spiritualitatea a ajuns mai mult ca niciodata o piata de desfacere, defilam tot mai des cu astfel de lozinci mai mult acceptate intelectual, dar mai putin integrate in constiinta noastra si in viata cotidiana. Putem cadea de acord DA, SUNTEM DUMNEZEI si TOTUL E O ILUZIE , dar oare ne ajuta asta cu ceva real in viata imediata? Sa cugetam putin.




Chiar daca este vorba de un ADEVAR, aceasta "cadere de acord" cu adevarurile fundamentale -traite de putini, imprumutate si povestite de restu - poate fi reconfortanta la un nivel supreficial, temporar. Este suportul pentru o atitudine pozitiva, increzatoare atata timp cat ne situam in conjuncturi confortabile psihicului si fizicului nostru, ceea ce este foarte bine. Dar oare ne ajuta cu ceva in situatiile mai putin placute si neconfortabile?
Te ajuta cu ceva cand confortul si elementele de siguranta dispar, cand la prima contrazicere, la prima pierdere sau neajuns mental ori material pulsul iti umfla venele, inima incepe sa bata ca nebuna, senzatiile te napadesc din cap pana in picioare si in momentul urmator esti OUT OF CONTROL?
Te ajuta cand in relationarile cu ceilalti dupa primele cuvinte ti-ai si uitat intentia de a imparatasii si a dezvolta o discutie armonioasa si constructiva, alunecand pe nesimtite intr-un joc de suprematie si dominatie de "care pe care" uitand total de Iubire si Pace?
Te ajuta atunci cand iti propui cu determinare si claritate ceva anume, iar in secunda urmatoare te razgandesti si actionezi exact pe dos condus de reactii si forte care decid in locul tau?
Si alte situatii comune din viata de zi cu zi care ne dovedesc, bineinteles ca, de fapt "starea de Dumnezeire" e departe de noi.
    Trebuie sa fim foarte corecti si sinceri fata de noi insine, ce vrem de fapt: vrem sa avem dreptate adunand tot mai multa cunoastere sau vrem sa fim fericiti, eliberati de suferinta?

Suntem Dumnezei, dar ne manifestam ca atare sau doar ne place sa facem galagie?

    Suntem divini si va vorbesc din proprie experienta, va vorbesc de pe pozitia in care chiar am trait starea de prezenta in afara timpului si materialului, nu in vis, nu in imaginatie, ci in vreo 4 ore de prezenta absoluta cand am vazut toata Iluzia 3D la care-i spunem viata, am vazut toata perfectiunea care ne caracterizeaza, am gustat iubirea neconditionata si fericirea deplina.
    Si apoi m-am intors, victorios, complet...o vreme, pana cand durerea si greutatile vietii m-au incercat din nou, relatiile cu familia cu semenii scartaiau in ciuda realizarilor marete. Credeam ca mi-am desavarsit cunoasterea de sine, ca de acum inainte totul va fi lapte si miere, dar m-am trezit intr-un PARADOX greu de acceptat. Nu se poate mi-am spus, repetandu-mi aproape obsesiv in momentele grele: totul e o iluzie, totul e o iluzie, eu sunt perfect, eu sunt lumina.
In zadar, realitatii parea sa nu-i pese de ce vreau eu si mai grav DE CEEA CE SUNT. Durerea era acolo, conflictele persistau in continuare si nimanui nu-i pasa ca suntem Dumnezei care se cearta, Dumnezei care sufera. Si am tras mult in frustari ca "3D-ul ma-sii" nu ma lasa sa ma intorc acasa si am lasat multe lacrimi pana am renuntat si am acceptat ca tot aici sunt, cu voi scriind si impartasind experientele , bucuriile si greutatiile vietii, sperand la o lume mai buna, plecand de jos, de unde ma tinea trufia, aroganta, dorintele, aversiunile, asteptarile. Am tras pana cand am acceptat acest greu PARADOX, pana am inteles ca nu 3D-ul e de vina pentru suferinta mea, ca el saracu face parte la randu-i din creatie si isi are sensu lui. Eu fiind singurul responsabil atunci cand nu imi recunosteam problemele care ma impiedicau sa-mi expandez constiinta, adica sa cresc cu adevarat, nu sa ma autosugestionez in repetitii, credinte sau imaginatie.
Dar e greu sa recunoastem asta, sa ACCEPTAM ca suntem OUT OF CONTROL in multe teste din viata mai ales atunci cand evitam realitatea bazala, asta la care-i spunem Iluzie, care nu e deloc de neglijat, deloc de evitat si ignorat.
E greu sa acceptam cand fugim evitand relationarea cu celilalti ca sunt pe alte cai decat ale noastre, ca impartasesc alte credinte - cand de fapt in relationarea cu ceilalti gasim testele cele mai veritabile, cand de fapt suntem toti pe aceeasi cale, calea Vietii.
E greu de dus si de acceptat viata cu situatiile ei dificile atunci cand defilam cu o proiectie foarte inradacinata despre cum ar trebui sa stea lucrurile, despre cum credem noi ca ar trebui sa simtim si sa traim viata.
Si atunci e mult mai confortabil si la indemana sa cautam alte metode, alte motive si alti vinovati ca sa scapam de suferinta noastra decat sa ACCEPTAM ca de fapt ceea ce caram in noi este adevarata cauza a suferintei.
Chiar aici in Iluzie si in modul cum ne raportam si cum o integram in pachetul vietii sade tot secretul evolutiei umane. Plecand de jos, recunoscand si acceptand adevarata pozitie de pe care ne aflam, intelegand ca suntem limitati nu de un adevar neacceptat si neintegrat in mentalul nostru, ci de probleme reale cu care se confrunta fiecare dintre noi, probleme care ne tin jos in densitatea grea a vibratiei materiale.

Pana nu recunoastem ca avem o problema, n-o putem rezolva.

Iar cand ne imbracam in cuvinte mieroase atunci cand nu e cazul inseamna o negare a problemelor in loc de o recunoastere a lor. E greu parteneriatul cu sinceritatea si cu cat investim mai mult timp in autosugestionari marete cu atat mai greu si mai dureros va fi sa ne recunoastem ca de fapt suntem departe de pacea si libertatea unei constiinte divine.

Cum poti fi perfect cand dorintele si aversiunile te chinuie pana-n maduva oaselor, cum poti fi Dumnezeu cand frica te conduce?

Vorbesc doar in numele meu si de pe o pozitie in care recunosc ca e de munca sustinuta de rabdare, curaj, sinceritate pana sa fiu pe deplin propriul stapan, pana sa fiu fara Frica, permanent in PACE si IUBIRE, iar cei care traiesc deja pe deplin si cu adevarat in constiinta de Dumnezeu ma vor ierta si ma vor intelege daca considera ca gresesc. Desi nu e cazul sa ma explic in fata unei constiinte divine, nu vreau sa-i contest, sa-i contrazic in discutii elaborioase privind natura noastra si realitatea, vreau doar sa invit la echilibru, la o abordare sanatoasa, practica si cu adevarat folositoare pentru bunastarea personala si cea de ansamblu. O abordare ancorata in viata pamanteneasca, cea care inevitabil o vom experimenta pana la finalul vietii.
Si o abordare sanatoasa pentru mine inseamna acceptarea, cercetarea in detaliu si la radacina a slabiciunilor care ne incearca, nu negarea lor.
Mascand un trup nespalat cu o haina de lux nu va opri mirosul greu. Construind o mansarda inainte sa avem o fundatie stabila casa se va prabusi la prima adiere de vant...
O abordare sanatoasa inseamna o buna observare a universului interior, o observare detasata/obiectiva acompaniata de punerea in PRACTICA si ACTIONAREA conform principiilor care spunem ca ne caracterizeaza natura divina: altruismul, deschiderea, iertarea, compasiunea, bunatatea, curajul, puterea, sinceritatea. Pas cu pas, cu rabdare, incredere si acceptare mai ales in momentele grele. Asa putem creste cu adevarat.

Este absolut necesara o integrare a intelegerilor spirituale in viata practica, altfel evolutia si transformarea nu este posibila caci aici se joaca cartile cele mai importante...in viata de zi cu zi, in materialul nostru banal.

Si bineinteles ca aceasta integrare reprezinta unul dintre cele mai dificil de realizat aspecte spirituale dar este si cheia spre o evolutie reala deoarece integrarea revelatiilor spirituale in viata cotidiana implica o renuntare la unele obiceiuri si perspective bine cimentate in timp, in care Eu-ul este foarte ancorat si atasat.

Pana sa fim Dumnezei trebuie sa invatam sa fim oameni.

Am tradus pentru voi acest articol pe care il consider exceptional si deosebit de important pentru cei interesati de cautarea spirituala. Evit sa fac vreo delimitare in care separ omul spiritual de omul obisnuit-social datorita faptului ca toti in realitate suntem fiinte spirituale, insa este necesara o delimitare sustinuta real de atitudinea, raportarea si abordarea vietii impreuna cu sistemul de valori care caracterizeaza diferit cele doua categori de oameni pentru a intelege in primul rand cui se adreseaza aceste randuri. In acest sens vin cu acest articol in speranta ca va fi de folos "omului spiritual".

"Este o jungla acolo si nu este mai putin valabil cand vine vorba de viata spirituala ca si in celelatle aspecte ale vietii. Chiar credem ca doar daca cineva mediteaza de 5 ani sau are 10 ani de practica yoga, ei sunt cu ceva mai putin nervosi decat o alta persoana? Cel mult, poate ei vor fi putin mai constienti de nervozitate. Putin mai mult.
Din acest motiv am petrecut ultimii 15 ani din viata cercetand si scriind carti despre cultivarea discernamantului  pe calea spirituala in toate zonele alunecoase  - putere, sex, iluminare, maestri, scandaluri, psihologie, nevroze – precum si in cele mai oneste, insa pline de confuze si inconstiente motivatii pe Cale. Partenerul meu (autor si profesor Marc Gafni) si eu am dezvoltat cateva serii de carti , cursuri si practici pentru a clarifica mai bine aceste probleme.
Acum cativa ani am petrecut o vara traind si muncind in Africa de Sud. La sosirea mea m-am confruntat instantaneu cu realitatea viscerala - ma aflam in tara cu cea mai mare rata de crime din lume, unde violurile erau ceva obinsuit si mai mult de jumatate din populaite era HIV-pozitiv – barbati si femei, homosexuali si hetero deopotriva.
Prin munca  si calatoriile mele am ajuns sa cunosc sute de invatatori spirituali si mii de practicanti spirituali, astfel am fost lovita de felul in care perspectivele si viziunile noastre spirituale si experientele noastre ajung sa fie similar “infectate” de “contaminanti conceptuali” – compromiterea unor principii spirituale complexe cu o relatie imatura si confuza poate fi la fel de invizibila si inselatoare ca transmiterea bolilor venerice.

Urmatoarele 10 categorii nu se vor a fi definitive, dar sunt niste repere pentru a deveni constienti de unele dintre cele mai comune boli cu transmitere spirituala:

1. Spiritualitatea Fast-Food: Combina spiritualitatea cu o cultura care motiveaza viteza, multifunctionalitatea si gratificarea instanta iar rezultatul este foarte probabil sa fie o spiritualitate fast-food. Spiritualitatea fast-food este un produs al fanteziei comune usor de inteles cum ca eliberarea de suferinta conditiei umane poate fi rapida si usoara. Insa un lucru este clar: TRANSFORMAREA SPIRITUALA NU POATE FI DOBANDITA POCNIND DIN DEGETE.
2. Spiritualitatea gresita:  Spiritualitatea gresita este tendinta de a vorbi, de a ne imbraca si purta imaginandu-ne cum ar face-o o persoana spirituala. Este un fel de imitare spirituala care mimeaza realizarea spirituala la fel cum pielea de leopard artificiala mimeaza o piele de leopard veritabila.
3. Motivatiile confuze: Cu toate ca dorinta noastra de a creste este veritabila si pura, de multe ori este amestecata cu motivatii mai marunte, incluzand dorinta de a fi iubiti, dorinta de a apartine, nevoia de a ne umple golurile interioare, credinta in Calea Spirituala ca ne va elibera de suferinta si ambitie spirituala, nevoia de a fi special, de a fi mai bun decat, de a fi “Acela”.
4. Identificarea cu Experienta Spirituala: In aceasta boala, ego-ul se identifica cu experienta spirituala si o adjudeca ca si cum ar fi a lui si ajungem sa credem ca integram intelegeri care au rasarit din noi in anumite momente. In cele mai multe cazuri aceasta boala nu e definitiva, desi tinde sa tina perioade lungi de timp in cazul acelora care se cred iluminati  si/sau care functioneaza ca invatatori spirituali.
5. Ego-ul spiritualizat: Aceasta boala apare atunci cand tocmai structura personalitatii egotice devine adanc cufundata in concepte si idei spirituale. Rezultatul este o structura egotica care este “anti-glont”. Cand ego-ul devine spiritualizat, devenim invulnerabili la ajutor, la informatii noi sau la raspunsuri constructive. Devenim fiinte umane impenetrabile fiind impietriti in cresterea spirituala, toate in numele spiritualitatii.
6. Productia in masa de invatatori spirituali: Sunt cateva traditii de curente spirituale la moda care produce oameni care se cred ca au ajuns la un nivel de iluminare spirituala sau maestrie, ceea ce este mult peste nivelul lor real. Aceasta boala functioneaza ca si o banda rulanta de spiritualitate: imbraca stralucirea asta, atinge acea intelegere, si – BAM! – esti iluminat si pregatit sa iluminezi si pe altii intr-un mod asemanator. Problema nu este ca astfel de invatatori instruiesc ci ca ei se prezinta pe sine ca si cum ar fi obtinut maestria spirituala.
7. Mandria spirituala: Mandria spirituala apare cand practicantul, dupa ani de munca grea a atins un anumit nivel de intelepciune si foloseste acesta realizare ca sa justifice blocarea spre alte experiente. Un sentiment de “superioritate spirituala” este alt simptom al acestei boli. Se manifesta ca un sentiment subtil de “Sunt mai bun, mai intelept si deasupra celorlalti pentru ca sunt spiritual”.
8. Spiritul de turma: Descrisa ca si gandirea de grup, mentalitatea de cult sau boala de ashram, spiritul de turma este un virus inselator care contine multe elemente co-dependente traditionale. Un grup spiritual face conventii subtile si inconstiente privind modul corect de a gandi, vorbi, imbraca si actiona. Indivizii si grupurile infectate cu “spiritul de turma” resping indivizii, atitudinile si circumstantele care nu se conformeaza cu legile nescrise ale grupului.
9. Complexul celui Ales: “Complexul celui Ales” nu se limiteaza la evrei. El este credinta cum ca “Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, cu alte cuvinte, mai bun decat alt grup”. Este o distinctie importanta intre recunoasterea ca cineva a gasit calea cea dreapta, invatatorul sau comunitatea potrivita lui, spre deosebire de a fi gasit Pe Acela.
10. Virusul mortal: “Am ajuns”: Aceasta boala este atat de distrugatoare incat are capacitatea de a fi terminala si mortala pentru evolutia noastra spirituala. Aceasta este credinta cum ca “Am ajuns” la scopul final al caii spirituale. Progresul nostru spiritual se opreste in punctul unde aceasta credinta devine cristalizata in psihicul nostru, in momentul in care credem ca am ajuns la capatul caii, progresul viitor inceteaza.

“Esenta iubirii este perceptia.” , potrivit invataturilor lui Marc Gafni, “asadar esenta iubirii de sine este perceptia de sine. Te poti indragosti de cineva pe care il vezi clar- inclusiv pe tine insuti. A iubi este a avea ochi de vazut. Doar cand te vezi pe tine insuti cu claritate poti incepe sa te iubesti”.
Este in spiritul invataturilor lui Marc , in care personal cred, ca o parte critica din invatare si discernere pe calea spirituala este descoperirea bolilor si autodeceptionarea atotpatrunzatoare a ego-ului care se regasesc in noi toti. In astfel de momente de realizare avem nevoie de un simt al umorului si suportul adevaratilor prieteni spirituali. Pe masura ce dam piept cu obstacolele noastre  in cresterea spirituala, sunt momente cand este usor sa cazi intr-un sentiment de disperare, auto-denigrare si sa-ti pierzi increderea pe cale. Trebuie sa ne pastram credinta, in noi si in ceilalti, pentru a face cu adevarat o schimbare in aceasta lume."

sursa:
http://www.huffingtonpost.com/mariana-caplan-phd/spiritual-living-10-spiri_b_609248.html?utm_hp_ref=fb&src=sp&comm_ref=false